Trista tara! Veseli oameni!
Romanul stie sa faca haz de necaz. De-asta l-a si inventat pe Bula.
Fratii nostri mai mari – francezii – au legi mai „de stanga” decat ale noastre, desi n-au fost niciodata comunisti. Noi suntem in „capitalismul salbatic”, adica in tranzitia asta pe care o simtim, resimtim si traim cu totii si care nu se mai termina. Desi francezii sunt „mai socialisti decat noi”, ei stiu sa faca o greva: cand incep, toata economia nationala paralizeaza.
Statul grec e dator vandut, dar si grecii, cand incep o greva, sunt suparati rau, sparg geamuri si mai incendiaza cate-o masina... Dar se lasa cu cate-o demisie din guvern, cu cate-o remaniere guvernamentala... Ziua merg la greva – ca la serviciu, adica o fac cu toata seriozitatea – iar seara merg in cluburi si discoteci: noaptea la bal, ziua la spital.
Noi, nu. Hotaram sa facem greva generala, dar ne iese doar partial. Mergem la greva ca sa dam jos Guvernul sau macar cativa ministri mai „p-afaristi”, dar in fata Palatului Victoria incingem hore si cantam cat ne tin plamanii. Atentie, nu strigam lozinci antiguvernamentale decat pe note si in versuri! Seara, nici nu facem ceva util pe-acasa, prin gospodarie, nici „la bal” prin discoteci nu mai ajungem. Ca suntem obositi. Doar povestim celor care n-au avut timp de greva, ca au avut treaba: „Ce ne-am mai ras!”
Hmm... Ce neam de ras!
*
Un ministru in exercitiu recunoaste: „Habar n-am daca firmele la care sunt eu actionar fac afaceri cu statul”. Cred ca nici firmele de stat de la care incaseaza lunar indemnizatii nesimtite – doar pentru ca e-n C.A. sau AGEA, adica degeaba – nu le stie prea bine!
Ministrul „P-afarica” Vladescu recunoaste ca el si tot guvernul ne mint de o jumatate de an. Declara in plenul parlamentului: „Decat sa mai mintim populatia inca 6 (sase) luni...”
*
Preotii si consilierii locali practica magia neagra: invie artisti morti de zeci si sute de ani!
In cateva comune – in judetul Mures, ca pe tot cuprinsul tarii – popii s-au aliat cu consilierii locali si fac lucruri „necurate”. Pentru cate-o capela, doar capela, nu biserica-ntreaga, vor sa plateasca 140.000 de euro. O singura capela, si-aia din lemn, sa valoreze cu mult peste o jumatate de milion de lei noi??? Poate daca o proiecteaza Da Vinci?! Ori macar Gaudi?!
Alti consilieri locali impreuna cu aliatii lor, popii din parohie, au stabilt altceva: doar pentru pictura unei biserici vor cheltui 200.000 de euro! Adica, aproape un milion de lei noi pentru pictarea unor icoane pe zidurile unei singure biserici? Popii l-or fi sculat din morti pe Michelangelo? Sau pe Grigorescu? Da’ cre’ca nici ei n-ar fi cerut atatia bani!
*
Eminescu l-ar fi indemnat pe Vlad Tepes, dac-ar fi revenit: „Sa dai foc la puscarie / Si la casa de nebuni!” Hmm. Astazi nu se mai stie bine care-s unii, care-s ceilalti.
Trista tara! Veseli oameni!
miercuri, 2 iunie 2010
miercuri, 19 mai 2010
Greva NU
Grecia a cazut. Economia Greciei este la pamant, acum, ca aceea a Bulgariei anilor `90. Urmeaza Romania.
Pe-aici e „trendy”, e „en vogue” sa faci greva. Cine mai poate face greva! Eu nu pot. Nu-s angajat al statului, nu-s „bugetar”. Bugetarilor li se taie 25% din salarii. Din toate salariile, dupa cum spune „p-afaristul” ministru al Finantelor, nu doar din cele nesimtite. Eu, daca nu-s bugetar, n-am taiere de salariu si nici de ce face greva ori „miting”. De fapt, nu-s deloc salariat, prin urmare, nici sindicalist n-am cum sa fiu. Hm, iar nu pot face greva.
Si pensionarii vor ramane fara 15% din pensii. Dar eu nu-s nici pensionar. Adica, iar nu am motiv de greva.
Si, totusi, vreau sa fiu si eu in pas cu moda. Sa fac si eu greva.
Si voi face!
Am ca unica sursa de venit o indemnizatie de handicap gradul II permanent. 234 de lei. Nu se taie, nu se impoziteaza. Dar mai am si o casa la tara. Si vreo trei hectare de pamant (plus padurea). Unu-i chiar langa casa. Ce bine e sa fii handicapat! Nu te angajeaza nimeni, indiferent de ce, de cate calificari si specializari ai, chiar daca ai si experienta intr-un sau in mai multe domenii. Da’ macar nu platesti impozit pe locuinta si terenul aferent!
Si fac greva! Adica, voi cumpara doar zahar si ulei. Platesc doar curentul electric; scump rau tare, da’ face! Doua becuri economice de cate 12 wati, unu-n bucatarie si unu-n dormitor. Mai mult le dau hotilor de la Electrica pentru abonamentul radio, radio pe care nu-l am, ca am „difuzor”. Apa NU platesc; vine prin „cadere” din izvorul de pe deal. Paine NU cumpar; am un hectar cu grau, macin la moara sa fac paine si sa mai dau si la pui. Puii de gaina, de rata, de gasca, de curca si de bibilica. Malai si fasole NU cumpar; am un hectar cu porumb, fasole si dovleci, macin la moara, am si de mamaliga, dau si pasarilor, si porcilor. Ca am si doi porci frumosi. Le dau si dovleci, fasolea e doar pentru mine. Deci, nici oua NU cumpar, NU cumpar nici carne. Pentru ca am si doua capre, NU cumpar nici lapte, nici branza. Pe legume si zarzavat NU dau bani, ca am de toate in gradina. Nici pe fructe NU cheltui. Ce livada frumoasa am! Meri si pruni sunt multi, ba am si un gutui, un cires, un nuc si doi aluni, un visin si un par. Capsune am langa legume, iar zmeura, fragi si mure sunt destule pe coasta dealului, langa padure.
Din padurea de trei hectare am cu ce ma incalzi toata iarna si cu ce prepara mancarea tot anul. Ba, mai fac si-un ban. Si-mi raman lemne si pentru cate-un gratarel.
Nici pe apa NU dau banii si nici pentru incalzire NU cheltui.
Si otetul mi-l fac singur din prune sau din vin (adevarat, din strugurii din bolta de vita de pe terasa). NU dau bani pe bauturi alcoolice, ca ma pricep sa fac si tuica, si palinca. Chiar si vinul il nimeresc bun.
Oof, ce ma fac? Vine vara si apare cheltuiala-n plus.
Cum cu ce? Cu berea!
Pe-aici e „trendy”, e „en vogue” sa faci greva. Cine mai poate face greva! Eu nu pot. Nu-s angajat al statului, nu-s „bugetar”. Bugetarilor li se taie 25% din salarii. Din toate salariile, dupa cum spune „p-afaristul” ministru al Finantelor, nu doar din cele nesimtite. Eu, daca nu-s bugetar, n-am taiere de salariu si nici de ce face greva ori „miting”. De fapt, nu-s deloc salariat, prin urmare, nici sindicalist n-am cum sa fiu. Hm, iar nu pot face greva.
Si pensionarii vor ramane fara 15% din pensii. Dar eu nu-s nici pensionar. Adica, iar nu am motiv de greva.
Si, totusi, vreau sa fiu si eu in pas cu moda. Sa fac si eu greva.
Si voi face!
Am ca unica sursa de venit o indemnizatie de handicap gradul II permanent. 234 de lei. Nu se taie, nu se impoziteaza. Dar mai am si o casa la tara. Si vreo trei hectare de pamant (plus padurea). Unu-i chiar langa casa. Ce bine e sa fii handicapat! Nu te angajeaza nimeni, indiferent de ce, de cate calificari si specializari ai, chiar daca ai si experienta intr-un sau in mai multe domenii. Da’ macar nu platesti impozit pe locuinta si terenul aferent!
Si fac greva! Adica, voi cumpara doar zahar si ulei. Platesc doar curentul electric; scump rau tare, da’ face! Doua becuri economice de cate 12 wati, unu-n bucatarie si unu-n dormitor. Mai mult le dau hotilor de la Electrica pentru abonamentul radio, radio pe care nu-l am, ca am „difuzor”. Apa NU platesc; vine prin „cadere” din izvorul de pe deal. Paine NU cumpar; am un hectar cu grau, macin la moara sa fac paine si sa mai dau si la pui. Puii de gaina, de rata, de gasca, de curca si de bibilica. Malai si fasole NU cumpar; am un hectar cu porumb, fasole si dovleci, macin la moara, am si de mamaliga, dau si pasarilor, si porcilor. Ca am si doi porci frumosi. Le dau si dovleci, fasolea e doar pentru mine. Deci, nici oua NU cumpar, NU cumpar nici carne. Pentru ca am si doua capre, NU cumpar nici lapte, nici branza. Pe legume si zarzavat NU dau bani, ca am de toate in gradina. Nici pe fructe NU cheltui. Ce livada frumoasa am! Meri si pruni sunt multi, ba am si un gutui, un cires, un nuc si doi aluni, un visin si un par. Capsune am langa legume, iar zmeura, fragi si mure sunt destule pe coasta dealului, langa padure.
Din padurea de trei hectare am cu ce ma incalzi toata iarna si cu ce prepara mancarea tot anul. Ba, mai fac si-un ban. Si-mi raman lemne si pentru cate-un gratarel.
Nici pe apa NU dau banii si nici pentru incalzire NU cheltui.
Si otetul mi-l fac singur din prune sau din vin (adevarat, din strugurii din bolta de vita de pe terasa). NU dau bani pe bauturi alcoolice, ca ma pricep sa fac si tuica, si palinca. Chiar si vinul il nimeresc bun.
Oof, ce ma fac? Vine vara si apare cheltuiala-n plus.
Cum cu ce? Cu berea!
vineri, 2 aprilie 2010
Demnitate de barbat
Era la noi in sat unul cunoscut drept Gheorghe al Maritzii. Pe mama lui o chemase Ioana, Maritza era nevasta-sa. Adica, Gheorghe era doar sotul sotiei lui, care nu era un munte de femeie, ci o znamenie, mica si uscata, dar cu gura mare cat casa toata. Era „o barbata de femeie” cand era vorba de cearta.
Gheorghe era mare, cuminte si usor peltic. Cand nu era nevasta pe-aproape mai „facea pe cocosul”: „Ba, la mine-n cas’ nu ciufla femeia!” „Chiar asa, ma, Gheorghe?” „Daca-ti spui. Nu ciufla femeia-n fata mea!” „Gheorghe! Sase! Vine Maritza!” Odata se uita Gheorghe-n toate partile, cu teama, sa nu-l fi auzit nevasta-sa. „Hai ma, Gheorghe, ca te-am pacalit. E-ntai aprilie, Gheorghe!” „Cuum?! Paai...” „Te-am pacalit iar. E doar 25 martie.”
Intr-o saptamana, am planuit de joi sa iesim sambata, mai pe seara, la o berica. Si noi... ca baietii. Merg sambata la Gheorghe al Maritzii sa-l iau la bere. Maritza-n poarta. Casca ochii la cine mai trece pe drum. „Sar’na! Gheorghe e p-acas’?” „E, da’ are treaba!” „Pai, la treaba am venit si io sa-l iau. E pa bani, nu...” „Nu-l las!”
Mergem impreuna in casa. Gheorghe, in bucataria de vara, toca ceapa. „Ce faci, ma? Nu mergem?” „Nu vezi ca am treaba? Nu ma lasa a mea.” „Pai, nu ziceai ca, la tine, nu „ciufla” femeia?” Maritza: „Aai? Asa ai zis, ma, prapaditule? Stai ca-ti dau eu suflat!” Iese. Gheorghe, fuga si el. Aud din odaia de dormit pe Maritza: „Iesi, ma!” „Nu!”
Merg si eu. In odaie aveau un pat mare, o dormeza, pus intr-un colt. Gheorghe, bagat sub pat, da’ adanc. In fundul subpatului, ascuns. „Da ce nu iesi, ma?” „Nu vreau!” „Si da ce nu vreai, ma?” „D-aia! Ca am si io demnitatea mea da barbat!”
Gheorghe era mare, cuminte si usor peltic. Cand nu era nevasta pe-aproape mai „facea pe cocosul”: „Ba, la mine-n cas’ nu ciufla femeia!” „Chiar asa, ma, Gheorghe?” „Daca-ti spui. Nu ciufla femeia-n fata mea!” „Gheorghe! Sase! Vine Maritza!” Odata se uita Gheorghe-n toate partile, cu teama, sa nu-l fi auzit nevasta-sa. „Hai ma, Gheorghe, ca te-am pacalit. E-ntai aprilie, Gheorghe!” „Cuum?! Paai...” „Te-am pacalit iar. E doar 25 martie.”
Intr-o saptamana, am planuit de joi sa iesim sambata, mai pe seara, la o berica. Si noi... ca baietii. Merg sambata la Gheorghe al Maritzii sa-l iau la bere. Maritza-n poarta. Casca ochii la cine mai trece pe drum. „Sar’na! Gheorghe e p-acas’?” „E, da’ are treaba!” „Pai, la treaba am venit si io sa-l iau. E pa bani, nu...” „Nu-l las!”
Mergem impreuna in casa. Gheorghe, in bucataria de vara, toca ceapa. „Ce faci, ma? Nu mergem?” „Nu vezi ca am treaba? Nu ma lasa a mea.” „Pai, nu ziceai ca, la tine, nu „ciufla” femeia?” Maritza: „Aai? Asa ai zis, ma, prapaditule? Stai ca-ti dau eu suflat!” Iese. Gheorghe, fuga si el. Aud din odaia de dormit pe Maritza: „Iesi, ma!” „Nu!”
Merg si eu. In odaie aveau un pat mare, o dormeza, pus intr-un colt. Gheorghe, bagat sub pat, da’ adanc. In fundul subpatului, ascuns. „Da ce nu iesi, ma?” „Nu vreau!” „Si da ce nu vreai, ma?” „D-aia! Ca am si io demnitatea mea da barbat!”
luni, 1 martie 2010
Criza n-a existat
Acum este clar si sigur ca nu a fost si nici nu este vreo criza financiara, economica, sociala.
Criza n-a existat!
A existat doar un sistem bancar prost condus. A existat doar o clasa politica extrem de corupta, cu prea multe privilegii si cu prea putine obligatii. Un sistem de justitie cu salarii nesimtite si putred de la cap la coada.
O mare parte a populatiei care s-a intins material mai mult decat i-a permis plapuma. Un sistem de protectie sociala foarte prost, din ce in ce mai prost; ca tot sistemul sanitar, ca tot sistemul de invatamant.
A existat doar o clasa de afaceristi verosi, neverosimil de verosi. A existat doar un „sistem de pastrare a ordinii publice” manjit. Si pe fata si pe dos. A existat doar un sistem fiscal-financiar cu o politica fara cap si fara coada.
Si pentru ca toate acestea trebuia sa poarte un nume i-am zis criza!
Criza n-a existat!
A existat doar un sistem bancar prost condus. A existat doar o clasa politica extrem de corupta, cu prea multe privilegii si cu prea putine obligatii. Un sistem de justitie cu salarii nesimtite si putred de la cap la coada.
O mare parte a populatiei care s-a intins material mai mult decat i-a permis plapuma. Un sistem de protectie sociala foarte prost, din ce in ce mai prost; ca tot sistemul sanitar, ca tot sistemul de invatamant.
A existat doar o clasa de afaceristi verosi, neverosimil de verosi. A existat doar un „sistem de pastrare a ordinii publice” manjit. Si pe fata si pe dos. A existat doar un sistem fiscal-financiar cu o politica fara cap si fara coada.
Si pentru ca toate acestea trebuia sa poarte un nume i-am zis criza!
luni, 15 februarie 2010
Fetele
Coana Leontina era o stramatusa tare simpatica. Altfel, o doamna respectabila, venerabila chiar, la vreo 85 de ani.
Trebuia sa se intalneasca intr-o zi cu trei prietene, la o dulceata. Fara zahar, doar cu glucoza. Prietenele erau cam de aceeasi varsta, „lete” sau „leate” (ca nu-sh’ care-i femininul plural de la „leat”).
Cand se vad, ce le spune coana Leontina? „Buna, draga. Stiti ca a murit D. Georgescu? Azi il inmormanteaza. M-am intalnit eu acum cu procesiunea, cu alaiul. Georgescu avea doar 78 de ani! Ce tanar, fetelor, ce tanar!”
Trebuia sa se intalneasca intr-o zi cu trei prietene, la o dulceata. Fara zahar, doar cu glucoza. Prietenele erau cam de aceeasi varsta, „lete” sau „leate” (ca nu-sh’ care-i femininul plural de la „leat”).
Cand se vad, ce le spune coana Leontina? „Buna, draga. Stiti ca a murit D. Georgescu? Azi il inmormanteaza. M-am intalnit eu acum cu procesiunea, cu alaiul. Georgescu avea doar 78 de ani! Ce tanar, fetelor, ce tanar!”
luni, 1 februarie 2010
Luna plina
Luna de sfarsit de gerar. Luna plina. Luna mare ca soarele unui asfintit de gustar. Luna alba, parca pudrata cu faina de orez, ca o gheisa credincioasa, din alte vremi.
Luna plina ca un cont de parlamentar corupt si afacerist murdar.
Luna trista ca un batran somer. Suparata pe noi, pe lume?
Luna, in crepusculul inserarii inghetate, inconjurata de un mare halou alb-laptos, ca o aura de sfant. Luna sfanta.
Luna plina ca un cont de parlamentar corupt si afacerist murdar.
Luna trista ca un batran somer. Suparata pe noi, pe lume?
Luna, in crepusculul inserarii inghetate, inconjurata de un mare halou alb-laptos, ca o aura de sfant. Luna sfanta.
vineri, 29 ianuarie 2010
Sa nu crezi in florentini, nici macar cand iti fac daruri!
(Iar m-am "lungit" un pic.)
Lucrurile nu sunt ce par a fi si nimic nu este intamplator!
Clubul italian de fotbal din Florenta n-a stiut ca „i-a pus Dumnezeu mana in cap” acum cativa ani, cand a reusit sa-l legitimeze pe Adrian Mutu. „Briliantul” – sau „baiatul rau din fotbalul romanesc” (ambele variante sunt reale) – nici n-a avut un salariu pe masura talentului si rezultatelor sale. Eei, nici chiar cat un echipier de la Metalul Mangalia, dar...
De catva timp, impresarii lui Mutu incercau sa-i renegocieze contractul cu Fiorentina. Sau sa-i obtina un transfer la o alta echipa, dispusa la a-i plati salariul cerut, mult mai mare decat cel actual. In primul caz, clubul florentin pierdea niste bani, in cel de-al doilea, nu castiga prea mult. Cum sa faca scuadra viola (cea italiana, actuala, nu fosta – cea a „vulturilor violeti”) sa castige mai mult? „Maxim am spus!”
Doamna Mutu, mama, ii duce lui Adrian niste pastile pentru slabit. Dupa atata pauza si atatea sarmale, Briliantul avea vreo doua kilograme-n plus. Iar pastilele sunt nu doar legale in Romania, dar chiar se vand si fara reteta. Fotbalistul incepe cura si scapa informatia catre doi „prieteni”, colegi de echipa.
Era exact ceea ce ii trebuia clubului din Florenta ca sa scape si fara sa dea niciun ban, si sa si gastige mai mult decat din transferul „baiatului rau”. In Anglia, Mutu s-a facut de poveste luand cocaina. Sigur ca pentru distractie si nu pentru a-si mari capacitatile sportive, care, fie vorba intre noi, s-ar fi dus curand pe apa Sambetei. Atunci, a fost depistat pozitiv la testul antidoping(?) – poate „antidrog” era mai corect(?), iar clubul Chelsea ii cere despagubiri si, se pare ca va primi, de 17 milioane de euro. De ce n-ar castiga si Fiorentina macar 10 milioane de pe urma unui scandal-proces aproape identic? Ori faptul ca, la nici o ora dupa sosirea rezultatului testarii, reprezentantii clubului deja tratau cu cel cu care vor sa-l inlocuiasca pe Briliant vi se pare chiar intamplator? („Mutu s-a dopat cu o substanta interzisa”, ce conteaza ca-i doar o pastila pentru slabit, care-i face mai mult rau decat bine?!)
Avea Adrian Mutu vreun interes sa aiba macar o vaga urma de dopaj acum, cand oricum juca mai bine si voia sa-i fie marit salariul?
Cel mai „cu picioarele pe pamant” si mai transant a fost un... aproape dusman al lui. Da, chiar Gigi Becali, suparat foc pe Mutu ca ar vrea sa mai joace, in Romania, doar pentru Dinamo, nu si pentru Steaua. „E o facatura!”
La polul opus e Cristian Tudor Popescu. „Mutu e un rasfatat care a trisat mereu si umbla numai prin localuri sumbre (!?) si deocheate...” si alte vorbe pline de venin. Omul cel mai rosu-n gat si negru-n ceru’ gurii il cunoaste bine pe Adrian Mutu? Au facut impreuna cumplite cure de slabire si mii, zeci de mii de ore de antrenamente obositoare? Daca hartia si spatiul virtual suporta ineptiile lui C.T. Popescu, inseamna ca ar suporta si ce i-as spune eu si zeci de mii de romani, microbisti sau nu. I-am spune lui C.T.P.: „Multa...” si cuvantul acela care in limba/limbajul tiganilor din cartierul meu inseamna ceva referitor la Uniunea Europeana. Sau poate la „fata/figura/gura”?
Lucrurile nu sunt ce par a fi si nimic nu este intamplator!
Clubul italian de fotbal din Florenta n-a stiut ca „i-a pus Dumnezeu mana in cap” acum cativa ani, cand a reusit sa-l legitimeze pe Adrian Mutu. „Briliantul” – sau „baiatul rau din fotbalul romanesc” (ambele variante sunt reale) – nici n-a avut un salariu pe masura talentului si rezultatelor sale. Eei, nici chiar cat un echipier de la Metalul Mangalia, dar...
De catva timp, impresarii lui Mutu incercau sa-i renegocieze contractul cu Fiorentina. Sau sa-i obtina un transfer la o alta echipa, dispusa la a-i plati salariul cerut, mult mai mare decat cel actual. In primul caz, clubul florentin pierdea niste bani, in cel de-al doilea, nu castiga prea mult. Cum sa faca scuadra viola (cea italiana, actuala, nu fosta – cea a „vulturilor violeti”) sa castige mai mult? „Maxim am spus!”
Doamna Mutu, mama, ii duce lui Adrian niste pastile pentru slabit. Dupa atata pauza si atatea sarmale, Briliantul avea vreo doua kilograme-n plus. Iar pastilele sunt nu doar legale in Romania, dar chiar se vand si fara reteta. Fotbalistul incepe cura si scapa informatia catre doi „prieteni”, colegi de echipa.
Era exact ceea ce ii trebuia clubului din Florenta ca sa scape si fara sa dea niciun ban, si sa si gastige mai mult decat din transferul „baiatului rau”. In Anglia, Mutu s-a facut de poveste luand cocaina. Sigur ca pentru distractie si nu pentru a-si mari capacitatile sportive, care, fie vorba intre noi, s-ar fi dus curand pe apa Sambetei. Atunci, a fost depistat pozitiv la testul antidoping(?) – poate „antidrog” era mai corect(?), iar clubul Chelsea ii cere despagubiri si, se pare ca va primi, de 17 milioane de euro. De ce n-ar castiga si Fiorentina macar 10 milioane de pe urma unui scandal-proces aproape identic? Ori faptul ca, la nici o ora dupa sosirea rezultatului testarii, reprezentantii clubului deja tratau cu cel cu care vor sa-l inlocuiasca pe Briliant vi se pare chiar intamplator? („Mutu s-a dopat cu o substanta interzisa”, ce conteaza ca-i doar o pastila pentru slabit, care-i face mai mult rau decat bine?!)
Avea Adrian Mutu vreun interes sa aiba macar o vaga urma de dopaj acum, cand oricum juca mai bine si voia sa-i fie marit salariul?
Cel mai „cu picioarele pe pamant” si mai transant a fost un... aproape dusman al lui. Da, chiar Gigi Becali, suparat foc pe Mutu ca ar vrea sa mai joace, in Romania, doar pentru Dinamo, nu si pentru Steaua. „E o facatura!”
La polul opus e Cristian Tudor Popescu. „Mutu e un rasfatat care a trisat mereu si umbla numai prin localuri sumbre (!?) si deocheate...” si alte vorbe pline de venin. Omul cel mai rosu-n gat si negru-n ceru’ gurii il cunoaste bine pe Adrian Mutu? Au facut impreuna cumplite cure de slabire si mii, zeci de mii de ore de antrenamente obositoare? Daca hartia si spatiul virtual suporta ineptiile lui C.T. Popescu, inseamna ca ar suporta si ce i-as spune eu si zeci de mii de romani, microbisti sau nu. I-am spune lui C.T.P.: „Multa...” si cuvantul acela care in limba/limbajul tiganilor din cartierul meu inseamna ceva referitor la Uniunea Europeana. Sau poate la „fata/figura/gura”?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
